Minime reguli de dactilografiere a unui text:
Atunci când pregătiți un manuscris pentru a-l converti într-un fișier care poate fi folosit pentru tipar (PDF), trebuie să țineți cont de faptul că acesta trebuie așezat în pagină într-o formă atrăgătoare. Totuși, înainte de această etapă, trebuie să-l faceți lizibil.
1. Atunci când scrieți manuscrisul, este necesar să:
– inserați diacriticele. Multe cuvinte își schimbă sensul dacă sunt scrise fără diacritice și pot schimba chiar și sensul propoziției sau frazei din care fac parte. Creierul „ghicește” de regulă sensul corect, dar pentru că textele sunt/se vor literare, este necesar ca lectorii să poată citi sensul dorit de autor.
– scrieți cu â din a, cu sunt și nicio/niciun. Într-adevăr, există o discuție în contradictoriu în legătură cu normele de scriere impuse de Academia Română (citiți aici și aici), dar acestea se învață și se folosesc în școală, iar dvs. vă adresați (sau cel puțin doriți să vă adresați) și generațiilor tinere, care nu mai învață respectivele grafii. Pentru aceste generații, lectura unor astfel de texte ridică probleme și reprezentanții lor vor renunța cu ușurință la a citi texte care le împiedică lectura cursivă.
– puneți virgula imediat după cuvânt. Nu inserați spațiu înainte de virgulă și, în general, NU inserați spațiu înainte de semnele de punctuație: unele texte se formatează la lectură și operațiunea „Justify” depărtează, de regulă, cuvintele între ele. Astfel, virgula ori alt semn de punctuație rămân singulare și împiedică o lectură coerentă.
– inserați spațiu după virgulă, ca de altfel după orice alt semn de punctuație. Nu-l (o) legați de cuvântul următor din aceleași considerente ca mai sus.
– nu scrieți prescurtat. Un manuscris literar nu este o notiță de blog și nici un curs școlar. Prescurtările pot împiedica înțelegerea unui text.
Nu scrieți manuscrisul cu MAJUSCULE: manuscrisul nu trebuie să fie scris cu majuscule pentru că ne va împiedica să lecturăm/procesăm textul.
– nu folosiți text subliniat. Acolo unde este posibil, înlocuiți textul subliniat cu italice.
2. Redactați și corectați manuscrisul.
În afară de faptul că Biblioteca Națională a hotărât să nu mai acorde ISBN pentru cărțile necorectate (și într-o perioadă de timp va penaliza editurile care trimit la publicare o carte necorectată), o carte care are mai mult de 1 la 10000 greșeli este nedigerabilă. În principiu, orice scriitor are nevoie de un redactor sau cel puțin de un corector, deoarece, fiind implicat în poveste, acesta nu poate vedea toate greșelile. Are nevoie de o minte detașată (se numelte cap limpede) care să citească și să urmărească nu doar greșelile typo, ci și inadvertențele și rupturile de logică sau de narațiune. Apelați la un prieten cunoscător (eventual profesor de limba română) sau la un profesionist.
În acest proces există câteva unelte de care vă puteți folosi:
Instalați Proofing Tool-ul de limba română în MSWord sau în editorul de text folosit.
Descărcați programul Auto Corect de aici. Chiar dacă este vechi, face o treabă foarte bună. Salvați manuscrisul dvs. în format .rtf și încărcați-l în autocorect.
Nu aveți timp să fluidizați ori să corectați manuscrisul dvs.? Vă recomandăm serviciile editoriale ale Editurii Virtuale, un proiect care are peste 15 ani de lucru cu autorii independenți.