Dincolo de orice impunere, de orice limitare, de orice definiție, alimentația naturală ar putea să aibă trei repere, de principii generice. Astfel, pentru ca ceea ce se consumă, alimentele, să își păstreze calitatea de viu (energetic, informațional), este firesc să:
– consumăm produsul și nu producătorul, deci laptele și nu văcuța, oul și nu găina, fructul și nu copacul;
– să nu folosim pentru pregătirea acestei hrane o temperatură mai mare decât temperatura vieții (temperatura corpului nostru fizic și chiar aceea de păstrare în alimente a enzimelor), deci să nu folosim temperaturi de peste 36 grade Celsius;
– să nu o facem ca pe o impunere, ca pe o rețetă medicală, ca pe un tratament, ci deliberat, știind că este un mod corect de alimentație, un firesc de-acum al gestului nostru alimentar, ca și cum dintotdeauna așa am făcut, sau măcar cu bucuria unei noi experiențe, care rău nu poate să facă, ci eventual, numai bine. Să nu folosim produsele chimice ori de sinteză.