Cioburi de porțelan de Monica Bilbor

Povestea Marilenei Stoica se reia după opt luni, în Emilia-Romagna, când o aduce pe lume pe delicata Aurora și planul ei se realizează. Are totul. Este mamă, dar și iubita, logodnica, amanta și prietena lui Riccardo, este asociată la fabrica de porțelanuri „Bianchi” și fericirea tinde spre plus infinit, cum recunoaște chiar ea.
Organizează prezentarea colecției de porțelanuri pentru copii dedicată Aurorei. Evenimentul este un succes și câteva zile mai târziu își sărbătorește cei treizeci și șase de ani ai ei la malul Mării Adriatice. Din parcul hotelului de cinci stele urmărește Eclipsa de Soare. Fenomenul reprezintă firul care unește cele două țări atât de dragi ei, Italia și România. Nostalgia după prietenii de acasă devine un ghimpe în inimă și nesiguranța se cuibărește în sufletul ei.
Nu de puține ori se îndoiește că Riccardo îi este fidel, dar preferă să vadă paharul pe jumătate plin și se consideră a fi o femeie norocoasă. Însă acea întorsătură bruscă a puterilor din Univers îi dă de gândit și se întreabă ce îi va cere Soarta în schimbul fericirii.
Vacanțele de lux la mare sau la munte, nopțile petrecute singuri la Roma sau Bologna țin aprinsă flacăra iubirii și anul 2000 găsește întreaga familie Bianchi în așteptarea băiețelului Marilenei și al lui Riccardo.
Chiar dacă secolul XX nu s-a terminat, se consideră a fi trecerea în Mileniul II și se prezic evenimente apocaliptice, de la topirea ghețarilor și până la sfârșitul lumii. Marilena nu e superstițioasă, dar Soarta își amintește de ea și îi trimite prima notă de plată. O furtună cumplită se stârnește tocmai când Leonardo vrea să vină pe lume și provoacă un carambol pe autostradă, la întoarcerea lui Riccardo de la Bologna.
Un suflet se înalță la Cer, în timp ce altul vede pentru prima dată lumina zilei. În cel al Marilenei se duce o luptă crâncenă între dulce și amar, bucurie și durere. Aceasta din urmă învinge și o îngenunchează.
Departe de casă și prietenii ei de o viață, într-o țară cu legi care-i fuseseră de la început ostile, acum fragila Marlen înaintează cu greu. Acceptă, făcând haz de necaz, ajutorul lui Gianfranco și al bătrânului Giovanni, în speranța că va redeveni puternică și stăpână pe sine.
Vor reuși cei doi bărbați să o ridice din abisul ființei și mai ales să o susțină, ca să poată păși din nou cu spatele drept? Pentru asta, e nevoie de vechea Marlen!

„Luna începuse să muște din Soare și cele două discuri se suprapuneau tot mai mult până când deveniră unul singur, înconjurat de o superbă coroană, un orbitor inel de diamant. Un vânt se porni din înaltul Cerului și răci aerul după amiezii. Deasupra mării, un elicopter militar survola imensitatea apei.
Strălucirea Soarelui fu înlocuită de silueta întunecată a astrului nopții. În jur, totul devenise plumburiu, lumina era din ce în ce mai difuză și pescărușii zburau agitați. Zeci de minute, ziua lăsă locul nopții și Marilena se întristă. Până și mărețul astru ceresc se supune destinului. Cât va mai dura până când voi ajunge la o răscruce și un eveniment îmi va întuneca fericirea?”

Monica Bilbor, Cioburi de porțelan