Congresul iubirii – ediție bilingvă româno-coreeană

Un suflet bătrân de miliarde de ani din Univers organizează un congres pentru a transmite iubirea pe Pământ. Toate poveştile şi declaraţiile de iubire ale celor adunaţi la congres sunt transmise în direct spre Pământ printr-un canal de lumină, pentru ca şi pământenii să le trăiască, să le simtă, să le vadă, să le iubească, pentru ca şi ei să înveţe să trăiască iubirea…

„Scumpii mei, v‑am chemat aici pentru că vă iubesc. Vă iubesc pe toţi, aşa cum vă iubiţi şi voi unii pe alţii, aşa cum toţi mă iubiţi pe mine,
aşa cum totul iubeşte totul, după cum ştiţi.
Dragii mei, am nevoie de ajutorul vostru. V‑am chemat din toate colţurile Universului pentru iubirea din voi, pentru că voi ştiţi a iubi, iar ei încă nu. E greu la ei, acolo jos, e durere şi suferinţă.
Vreau să‑i ajutăm cu ce putem și noi, de vor voi și ei să se ajute…
Aş vrea să le facem împreună un album cu imagini, vise, poze, speranţe, şanse, adevăr, frumuseţe şi iubire. Aş vrea să punem toţi câte ceva,
după cum poate fiecare. Fiecare aţi venit din diferite colţuri ale Universului cu poveştile voastre şi merită să le povestim şi să îi ajutăm…
A sosit şi timpul lor, dragii mei. E timpul să facă saltul spre iubire și ei.
A venit şi vremea lor, vremea dragostei lor.
Suntem atât de mulţi aici şi suntem toţi frumoşi, maeştri ai iubirii, ai înţelepciunii, poeţi ai iubirii, apreciaţi în tot Universul acesta minunat, oameni de ştiinţă, și toţi ne dorim ce este mai bine pentru ei.
A venit şi timpul lor, timpul să se ridice. Eu m‑am gândit să‑i ajutăm…

Vreau să aşternem deci, fiecare dintre noi, fiecare dintre voi câte o poveste, câte un lucru auzit sau înţeles, lucruri spuse sau nespuse până acum în locurile de unde veniţi sau ce aţi auzit că se întâmplă prin locuri unde‑aţi fost şi pe unde aţi călătorit. Ci ştie Universul ‒
care‑i mare ‒ că lucruri noi ne vor fi date auzului tribut, iar văzului cadou și aş dori să le ducem şi lor câte ceva din frumuseţea celor ce se‑ntâmplă pe aici, pentru ca, văzând şi auzind frumosul, să se nască în ei dorinţa de frumos şi de iubire și să încerce şi ei.
Pentru că şi ei pot, aşa cum şi noi putem, iar sufletele lor minunate se pot ridica din ignoranţă şi să crească spre lumină, aşa cum și noi am
pornit cu milioane de ani înainte și stăruim pe Cale și acum.
Aşadar, dragii mei, povestiţi iubirea, povestiţi durerea, povestiţi nostalgia, povestiţi tot ce este emoţie umană şi ne face bine tuturor, căci le va face bine lor deopotrivă. Povestiţi dragostea, povestiţi înţelepciunea, povestiţi frumosul, vindecarea, iubirea şi iertarea, recunoştinţa şi aprecierea, povestiţi suferința pe care aţi trăit‑o voi şi cum aţi găsit leacul, povestiţi tot, tot, tot…
Apa Apelor ne‑a dat naştere tuturor şi de acolo am pornit toţi, dragii mei. Unii ne‑am grăbit spre înţelepciune, alţii spre cunoaştere ne‑am
străduit, alţii prin durere am trecut, cu toţii prin iubire ne‑am vindecat.”