Silviu B. cântă iubirea, dorința, singurătatea, durerea, dorul și natura, lirica bacuiană atrăgând prin profunzimea sentimentelor, versurile venind de undeva din adâncul sufletului, căci doar el știe să-și aștearnă „tăcut, în scris,/ Tot ceea ce îl doare sau ce simte,/ Pe al dorului etern manuscris”.

„Cu sufletul în buzunar”, un volum sensibil și vrednic de admirat, izvorăște din sublim și este o lungă confesiune a unui om care tânjește după iubire.