Galaxia furnicilor

Construit cu deplină profesionalitate pe o armătură ideatică solidă, romanul acesta se numără printre scrierile importante ale literaturii românești de anticipație.

Mai sensibil decât alții la aspectele etice ale literaturii, Constantin Cubleșan aduce în domeniu vocația unui asemenea discurs specializat. Motivele genului își îmbracă astfel nuditatea abstractă într-o haină omenească, de croială romantică. O fericită proiecție a discursului în estetic produce lucrări superioare.

În roman reia din Iarba cerului (1974) motivul anchetatorului cu misiuni bizare, de data asta executate „la bază”, pe Pământ. Vecinătatea fortifiantă a unui spațiu familiar convine autorului. Paginile sale se sprijină astfel temeinic pe detalii, câștigând densitate. (Mircea Opriță)

„Aflat la vârsta retrospectivelor literare, Constantin Cubleșan nu are nevoie de compararea cu nimeni spre a-și vădi virtuțile prozastice și spre a-și justifica locul literar pe care îl ocupă. El este un autor total, cu reflexele unui transilvănean meticulos, care își desfășoară în timp, nu fără a-și păstra un ritm de înaintare susținut, virtuțile de truditor de pagină.”

Ovidiu Pecican

Așezate asemenea ouălor dintr-un mușuroi, furnicarul uman străbate Galaxia în concentrate minuscule, întorcându-se acasă după sute de mii de ani de la migrare.
Lolita e produsul unei perfecte inginerii genetice. În lumea ei, operații subtile îngăduie înfruntarea zborului cosmic sub formă de concentrate organice, cu volum economic redus. Iar un detectiv insistent are de elucidat, pe Pământ, misterul Fenomenului Tezs. Ocazia perfectă pentru o iubire mistuitoare.

„Încetul cu încetul, explicațiile pe care mi le furniza Lolita prindeau sens; în mintea mea începea să se închege o relație; în ceea ce mi se păruse de neînțeles până atunci, începeam să deslușesc o anume logică a întâmplărilor, dacă acceptam regula jocului pe care mi-l propunea, a realității pe care mi-o descria și care, incredibil!, se potrivea de minune tuturor situațiilor pe care eu însumi le traversasem oarecum buimăcit. Tot ceea ce până atunci păruse absurd, neverosimil, chiar, aberant, se explica dintr-odată logic, natural și firesc.
Așadar, trebuia acceptată ideea unei acțiuni… extraterestre! ”

Constantin Cubleșan, Galaxia furnicilor