Atunci când Aaron Craig, un adevărat I-Star în ascensiune al Corporației Zenith Millitech și un cetățean model care face parte din elită, începe brusc să leviteze după o deconectare voluntară de la casca de condiționare, buna funcționare a societății pare să fie perturbată. Cetățeanul Craig devine rapid suspectul principal într-o alertă de nivel zero, iar agenții de Deprogramare și Reprogramare (D&R) ai Poliției Cherub intervin pentru a analiza evenimentele. Colonelul Amos Chakanika, investigatorul principal, își dă repede seama că dovezile au fost manipulate de către zeitatea IA a Civic-Ring, care pare că vrea să le zădărnicească ancheta. Pe măsură ce investigația avansează, fugarul Aaron Craig începe să suspecteze că ar putea exista o realitate superioară a răului, care manipulează AI-ul și îi folosește pe cetățenii din Raelsi ca pioni într-un joc mult mai sinistru.
Valentin Flandorfer –
Paznicii de noapte
Valentin Flandorfer, Germania, 25.05.2023
Trăiam bine mersi până nu demult. Lucian Merişca și Cristian Hriscu au reușit în romanul lor („Cablat” – editura „Eagle”, 2023) să mă deranjeze și să mă pună pe gânduri serios de tot. Nu pentru ce ar putea să fie, într-o zi, ci pentru ceea ce este deja printre noi. Initiis obsta ( „De la început să te împotrivești”, mai degrabă: opuneți-vă începuturilor!), cum zicea bunul Ovidiu; un sfat astăzi mai actual ca oricând. Să nu ne mirăm dacă o inteligență artificială menită să ne înfrumusețeze viața și să o facă mai ușoară va face întocmai, neînfrânată de balastul eticii umane, simplu și direct – așa cum interpretează ea fericirea – astăzi aici, mâine în Inelul Civic din sectorul Raelsi, imaginat de cei doi autori.
Dacă îmi place cartea? Doamne, nu! Cum să îți placă societatea propusă acolo? Doar ne arată în oglindă cât de hidos este drumul pe care am luat-o! Nu îmi place, după cum nu mi-a plăcut cartea grozavă care m-a ajutat să mă las de fumat. Dar e adevărată, e scrisă al naibii de bine, cu ritm,
temperament, suflet și chiar și umor – și e o lectură absolut genială. O recomand cu căldură! Aveți nevoie!…
Parcurgerea romanului a fost precum o cafea amară și necesară!… Dozată perfect. Nu o bei pentru că îți place gustul, ci pentru că… te trezește!
Câți Petabiți de extaz vrei? Fericirea vine pentru cei bogați prin cablu; ecosistemul rețelei este protejat de poliția Cherub cu orice preț. Dacă te defectezi sau Voxel-ferește te apucă dorul de libertate, au ei grijă să te vindece… Am citit tulburat, disperat și extaziat, urmând cursa lui Ronny și încercările lui de a scăpa din labirintul informatic pe care îl construim voioși, într-o poveste de o imaginație fantastică, multi-dimensională care are curajul să continue acolo unde alți autori nu se mai încumetă.
Vreți o carte comodă? Atunci nu o cumpărați!… „Cablat”, o carte care nu dă pace… M-ați dat pe mâna demonilor, în abisul păcatelor, m-ați înălțat până știți-voi-unde, și mă lăsați așa? Vă iert, dacă promiteți o continuare. Sfântul Elvis-cel-Nou să fie cu voi. AUM, Lucian! AUM, Cristian!
Liana Andreasen –
Ce călătorie (zbor?) fulminantă prin lumea amețitoare a lui Voxel, a Inelului Civic, a zeitei AI Ceylon, a curcubeelor de pixeli, a entităților virtuale, a Stupului de Albine, a Metaverselor și a altor combinații ale prezentului și ale viitorului posibil (probabil?)! CABLAT pare sinistru și tangibil de real, dar îți dă un sentiment de urgență, de a încerca să nu lași să se întâmple asta cu omenirea. Inteligența artificială este deja aici, iar noi suntem aproape întrepătrunși cu ea… Aproape! Această carte deschide o fereastră către cum ar putea fi viitorul apropiat, făcându-ne să depindem de inteligența artificială, de realitatea virtuală și de un mediu hipercontrolat, răpindu-ne încet-încet capacitatea de a ne conecta unii cu alții și cu propriile emoții. Această fereastră se deschide și în propria noastră lume, obligându-ne să recunoaștem că deja lăsăm realitatea să ne scape printre degete…
Personajul principal, Ronny, crede că deține controlul, dar nu este așa. Chiar și senzațiile sale fizice sunt deja sub control virtual, la fel ca și visele, credințele, acțiunile sale. Pe tot parcursul cărții, el se împotrivește imersiunii totale, în timp ce fiul său, Eli, proaspăt trezit la lumea reală în afara confortului celei virtuale, încearcă să-și salveze tatăl înainte de a fi prea târziu. Este o reflecție în oglindă, sfâșietoare, a ceea ce devenim noi, ca societate.
Totuși, cel mai mare farmec al acestei cărți nu este teroarea unui astfel de viitor, ci stilul rapid, nebunesc, amuzant și colorat, personajele multilingve și multietnice (mai ales cele care trăiesc în enclavele lumii reale), imaginile absolut hipnotizante ale creaturilor fantastice și ale peisajelor în care Pasărea Paradisului domnește suprem. Poate cel mai mult m-au fascinat cele câteva capitole care transformă narațiunea din science-fiction în revelație cvasi-religioasă, în timpul ascensiunii temporare a personajului prin cercuri de diavoli certăreți care îi dezvăluie (și ne dezvăluie) toate păcatele noastre teribile împotriva noastră și a celorlalți, spre porțile unui fel de rai și cu ajutorul unui înger foarte cool și eficient.
Cartea te lasă cu respirația tăiată și îngrijorat, dar ai senzația că ai fost cu adevarat acolo (ceea ce orice carte ar trebui să poată face, dar aceasta reușește să o facă fără cusur).
Popa Radu (cumpărător verificat) –
Foarte fain
Evelyn –
Cartea, deși pare o autentică scriere S. F., reprezintă, de fapt, Matrix-ul în care trăim. Suntem controlați non-stop de tehnologie,de cei cu cunoștințe aprofundate în ale Inteligenței Artificiale. Am uitat să ne mai privim în ochi, am uitat să avem sentimente și relații inter-umane. “Cablat” reprezintă un semnal de alarmă, pentru că deși pare că lumea a devenit mai comodă și mai la îndemână, că tehnologia lucrează pentru noi, de fapt ne arată cum aceasta din urmă “lucrează” împotriva noastră, ne arată cum ne îndepărtează de noi înșine și de esența umană creatoare. Romanul te pune pe gânduri, este chiar înfricoșător prin paralela făcută cu societatea în care trăim și îți arată cum să te “de-cablezi” de la realitatea virtuală în care suntem cu toții prinși zi de zi. Metaforele și descrierile naturii sunt în contrast puternic cu limbajul tehnic brut folosit și reprezintă, în opinia mea, cheia reîntoarcerii la esența noastră umană. Dacă doriți să aflați cât de prinși suntem în această eră a superficialului, a consumerismului și, mai ales, a controlului asupra civilizației, citiți “Cablat”.