Tălpi-Opărite

Recenzii

1. 

   Evaluat la 5 din 5

   olteanu_dragos_ioan (cumpărător verificat) – 8 martie 2023

   Pline de ambiție și de curaj, dar nelipsite de emoție, cărțile lui Silviu Bacuiani sunt ca o melodie frumoasă care te farmecă.
   Privitor la proză, autorul are o preferință pentru tematica rurală, în prim-plan aducând eroi-țărani, oameni simpli și prietenoși.
   Recomand cărțile sale, întrucât au ceva magic, care îți vor mângâia, fără îndoială, sufletul.

2. 

   Evaluat la 5 din 5

   Andreea Pop (cumpărător verificat) – 5 aprilie 2023

   Îmi place lumea plină de culoare, tradiții și obiceiuri românești, umor fin încărcat de subînțelesuri ascunse, secrete care dăinuie din trecut, se preling în prezent și tulbură sufletele oamenilor, a țăranilor credincioși ce păstrează cu sfințenie povețele transmise din generație în generație.

   Îmi place universul autorului pe care l-a clădit pe fundamente și principii consolidate caracterizate prin simplitate, încredere și adevăr.

   Timpul va confirma și va consolida importanța și valoarea acestei cărţi. Citiți-o!

3. 

   Evaluat la 5 din 5

   anndrei1980 (cumpărător verificat) – 20 aprilie 2023

   Cartea abordează un subiect interesant și important din istoria mai recentă a României și recunosc că am fost prins de povestea romanului, căruia voi încerca să îi fac o scurtă prezentare.
   În anii ’50, regimul comunist din România a început procesul de colectivizare forțată a terenurilor agricole, un proces care a presupus confiscarea acestora de către stat și organizarea lor în ferme colective. În plus, țăranii erau obligați să predea o cantitate mare de produse agricole către stat, așa numitele cote, care aproape că i-a adus pe oameni la limita sărăciei și în pragul foametei. Mulți țărani au fost nemulțumiți de această situație și au început să se organizeze împotriva colectivizării forțate. Aceste grupuri de țărani au luptat împotriva autorităților comuniste, dar au fost în cele din urmă învinși și supuși represiunii. În ciuda acestui fapt, povestea lor a devenit un simbol al luptei împotriva opresiunii comuniste și a rămas o parte importantă a istoriei României. Colectivizarea a avut un impact semnificativ asupra satului românesc în perioada comunistă. Aceasta a dus la schimbări majore în organizarea și funcționarea comunităților rurale, cu consecințe economice, sociale și culturale semnificative. Cu toate acestea, în cele mai grele și mai dramatice momente ale existenței satului lor, oamenii nu au uitat să iubească și să râdă. Ce sentiment frumos, unul care ne arată rezistența și puterea spiritului uman în fața adversității! Am apreciat în mod deosebit felul în care povestea din carte îmbină drama colectivizării forțate cu dragostea și umorul, într-un mod foarte armonios.

4. 

   Evaluat la 5 din 5

   Romelia Lungu – 10 iunie 2023

   Este a doua carte de proză a acestui autor, care îmi este un bun prieten, și care mi-a plăcut foarte mult.
   Silviu are un mod unic și interesant de a scrie ceea ce îi face poveștile speciale. Limbajul este unul destul de vechi și foarte folosit pe vremea bunicilor. Povestea în sine este tot de prin acele vremuri demult apuse. Este inevitabil să nu râzi la toate tâmpeniile făcute de Burcea și imposibil să nu îți rămână în minte o învățătură a preotului Macarie.

   Vă las un text plin de adevăr care mi-a captat atenția, printre altele care merită să fie citite.

   “Lupul își schimbă părul, dar năravul ba! Iată o vorbă pe care viața o aruncă tuturor, zeflemitor, în față, cel puțin o dată, pentru a râde de naivitatea oamenilor atunci când o contrazic și susțin că un om chiar se poate schimba.
   Omul nu își schimbă năravul la fel de des precum își schimbă hainele, șosetele sau așternuturile de la pat. Cel care a trădat, acela va trăda din nou, cine a mințit, de asemenea, va continua să o facă. Năravul, omul și-l schimbă foarte greu, poate chiar deloc, numai învelișul mai putându-i păcăli pe câte unii care nu au habar de cât de lupește ar fi omul capabil să se comporte cu ceilalți semeni ai lui!
   De la câtă suferință s-ar putea salva oamenii dacă ar învăța și ar respecta doar o regulă atât de simplă: crede din prima! Crede când cineva îți arată întâia oara ce caracter are, crede când te minte întâia dată, crede când îți oferă indiferență și nepăsare, crede când pentru prima oară te trădează! CREDE! Nu îi cere o dată ulterioară să ți-o tot repete, nu mai aștepta o altă zi doar pentru a ți se confirma iar și iar ceva ce oricum știai! Vor continua să se repete până când va veni o zi când tot pe pielea ta vei simți cât de mult te doare!”