Rătăcitor printre stele de Jack London

Scrisă
ca o poveste în ramă, romanul este spusă la persoana I de către Darrell
Standing, un profesor universitar care este încarcerat pe viață în
închisoarea de stat din San Quentin pentru crimă. Oficialii
închisorii încearcă să-i înfrângă spiritul prin intermediul unui
dispozitiv de tortură numit „sacou”, o jachetă de pânză care poate fi
strânsă pentru a comprima întregul corp, provocând angină.

Darrell Standing încearcă să găsească diferite metode de a
rezista torturii, inducându-și un fel de stare de transă, în timpul
căreia se plimbă printre stele și trăiește bucăți din viețile trecute,
inclusiv pe cea în care este un nobil francez și un englez din Coreea
medievală.

„…îmbrăcat astfel, pășeam prin
spațiul interstelar, înflăcărat de cunoașterea faptului că eram la un
pas de marea aventură, în care, la sfârșit, aveam să găsesc toate
formulele cosmice și să-mi clarific secretul esențial al universului. În
mână țineam o baghetă lungă de sticlă. Bagheta îmi era dată să o port
ca, în trecere, să ating cu vârful ei fiecare stea. Iar eu știam cu
deplină certitudine că dacă nu reușeam să ating fie și numai o singură
stea, urma să fiu aruncat într-un de netăgăduit abis de neînchipuită
vină și eternă pedeapsă. Nu există moarte. Viața este spirit, iar
spiritul nu poate muri. Doar trupul moare și trece, mereu târându-se cu
fermentul chimic care îl informează, mereu maleabil, mereu cristalizat,
doar pentru a se topi în flux și a cristaliza în forme noi și diverse,
care sunt efemere și care se topesc iarăși în flux. Doar spiritul îndură
și continuă să se construiască pe sine prin încarnări succesive și
nesfârșite, în vreme ce-și croiește drum în sus, spre lumină. Ce voi fi
când voi trăi din nou? Mă întreb. Mă întreb…”