În epopeea hilară a Dobitocenilor, faceți cunoștință cu primul cobai al comunei - șeful care vă va face să vă întrebați dacă deține o diplomă sau doar un abonament la Netflix.
Câtă poezie poate păstra un om în inima sa? Câte emoții încap într-un suflet iubitor de cuvânt? Te-ai gândit vreodată? Iată cum volumul poetic al lui Silviu Bacuiani vine cu răspunsul: atâta cât să te provoace să-ți iei lumea în vers și să scrii tot ceea ce penița te taie.
Silviu Bacuiani zugrăvește lumea satului în perioada colectivizării forțate, o mișcare violentă, un proces traumatizant, care a dus, într-un mod agresiv și nemilos, la distrugerea țăranului român. Cei care se opuneau erau supuși la chinuri fizice violente, aruncați în temnițe ori chiar uciși.
Un roman zguduitor, în al cărui univers, odată intrat, te va îmbrățișa un profund sentiment de compasiune, căci însuși cuvântul plânge de durere.
O succesiune de amintiri despre un om extrem de diferit. O serie de trăiri menite să îți topească inima de nostalgie sau să îți hrănească curiozitatea despre datinile și viața simplă de la țară, atât de simplă însă atât de frumoasă. Limbajul și personajele dau o atmosferă autentică acestei cărți și nu de puține ori m-am trezit la mine la țară, alături de oameni extrem de dragi mie. Ghiță, personajul cheie al cărții, este inspirat din amintirea autorului, din viața, faptele și vorbele bunicului său, un bărbat muncitor, ce și-a purtat luptele vieții cu capul sus, ai cărui nevastă și copii erau sfinte pentru o viață lungă și fericită, un bărbat în permanență cu vorbele la el și de o înțelepciune ieșită din comun. El trăiește prin această carte biografică, prin vorbele lui Silviu, vorbe ce au reusit să îl plaseze pe Ghiță foarte aproape de inima cititorului, de inima mea.
Dacă viața ar putea fi împachetată, locul ei ar fi între paginile acestui volum.
Versurile despre iubire și speranță, dar și cele dedicate persoanelor dragi, compun un tot unitar complex, ridicat la rang de artă de măiestria poetului.
Silviu Bacuiani introduce cititorul în lumea sa, compusă din apogeul trăirilor sale, în care emoțiile reprezintă importante instrumente creative.
În acest volum de versuri sunt trăirile poetului, care se aștern ca picăturile de rouă pe papirusul liricii românești, ilustrând, cu lux de amănunte, de cele mai multe ori, tot ceea ce îl înconjoară; absolut orice se află la un moment dat în preajma sa, constiuie o sursă inepuizabilă de inspirație și poate suferi o schimbare, printr-un proces lent de metamorfoză, devenind muza unică și venerată.
Satira a reprezentat, încă din antichitate, o formă literară des întâlnită în creațiile literare. Datorită caracteristicilor sale stilistice, autorii operelor în care acest stil a fost inclus, au putut aborda teme referitoare la ironizarea fie a unor comportamente individuale, fie a slăbiciunilor unei anumite societăți.
"Viața satului" tratează, în cele două părți ale sale ("Ograda cu gâște)" și "Ionică și Mărioara"), aspecte referitoare la lacunele societății contemporane autohtone, dar cuprinde și elemente ce evidențiază dragostea, sub toate formele acesteia.
Protagoniștii dețin însușiri bine definite, putând fi cu ușurință înlocuiți de personaje din existența colectivă.
Poeziile, pe lângă doza ironică aferentă, conțin elemente umoristice ce ajută la parcurgerea facilă a celor 45 de poezii gândite maiestuos de Silviu Bacuiani.
Se spune că din trăirile cele mai intense se nasc operele de artă așternute pe hârtie. Pierdută fiind printre slovele izvorâte din simțămintele lui Silviu Bacuiani, m-am identificat cu multe dintre situațiile redate, resimțind, parcă, emoțiile acestuia, dar și durerile sau năzuințele care îmbracă literele prezente între file.
Maniera de exprimare a poetului reflectă o sensibilitate aparte, ce pătrunde în conștiința oricui îi descoperă scrierile, cuvintele pe care și le-a smuls din suflet devenind adevărate ode închinate vieții.
Senzualitatea este laitmotivul acestui volum, poeziile devenind adevărate ode închinate pasiunii mistuitoare ce există între cei îndrăgostiți. Intimitatea trupească este atât de boem redată, încât rimele creează impresia că s-au înlănțuit în dansul dorinței, versurile fiind dedicate atât descoperirii femeii mult visate, cât și iubirii invocatoare.
Volumul “Zeița pasiunii” poate fi cu succes terapie de cuplu. Un exemplu de sensibilitate, romantism și tandrețe pentru bărbați și, bineînțeles, de conștientizare, pentru femei. Sunt expuse in versuri trăiri și cuvinte pe care fiecare femeie merită să le audă și să le simtă.
Te-ai întrebat vreodată dacă cuvintele pot face dragoste? Ei bine, într-un mod ciudat, dar frumos, în poeziile din acest volum, acestea chiar o fac!
Silviu B. cântă iubirea, dorința, singurătatea, durerea, dorul și natura, lirica bacuiană atrăgând prin profunzimea sentimentelor, versurile venind de undeva din adâncul sufletului, căci doar el știe să-și aștearnă „tăcut, în scris,/ Tot ceea ce îl doare sau ce simte,/ Pe al dorului etern manuscris”.
„Cu sufletul în buzunar”, un volum sensibil și vrednic de admirat, izvorăște din sublim și este o lungă confesiune a unui om care tânjește după iubire.
