Se spune că din trăirile cele mai intense se nasc operele de artă așternute pe hârtie. Pierdută fiind printre slovele izvorâte din simțămintele lui Silviu Bacuiani, m-am identificat cu multe dintre situațiile redate, resimțind, parcă, emoțiile acestuia, dar și durerile sau năzuințele care îmbracă literele prezente între file.
Maniera de exprimare a poetului reflectă o sensibilitate aparte, ce pătrunde în conștiința oricui îi descoperă scrierile, cuvintele pe care și le-a smuls din suflet devenind adevărate ode închinate vieții.
Un pas pe o stradă în noapte, un vis ciudat, îmbrăţişarea unui străin, un oraş necunoscut în care caută ceva fără să ştie ce anume, dar atât de apropiat încât se simte ACASĂ, toate acestea sunt premisele unei poveşti cu o aură aparte, a unei drame personale, care pune faţă în faţă vâltoarea istoriei cu zbuciumul propriului suflet.
Mai mult decat o poveste contemporana de iubire, cartea urmareste un fragment hotarator al destinului personajului principal, a carui existenta este marcata de o incercare dramatica.
Manual de sex epistemic sau despre cum să scrii o maximă este o carte despre frământări, un caiet de studiu aflat la limita dintre eseu filosofic și literatură, un joc al condamnării și al certitudinii nevinovate, al limitei în care rațiunea se căznește să liniștească un afect tulburat, încă uimit de nepotrivire.
