Folosind o metoda neortodoxă, omniprezentă în poezia modernă, scriind preponderent cu rimă albă, autoarea surprinde într-un mod dureros și epic, diferite stări și trăiri interioare ale universului uman, având ca izvor comun singurătatea.
Ușor, cu sufletul tremurând, întorci ultima filă a cărții, lași coperta să-ți cadă, iar gândul tău încă hoinărește printre foile ei. Ce aventuri! Ce trăiri! Câtă dragoste!
Te invit să descoperi ce consideri tu că este și sper ca măcar o parte, fie ea cât de mică, din ceea ce-ți vor spune aceste texte și poeme să rămână cu tine, din momentul în care le cunoști și până când memoria ta va decide să se debaraseze de ele.
O poezie surprinzător de receptivă. Versurile sunt de fapt picături ale unor poeme-esență, din care guști puțin și te îmbeți repede... (Sergiu Crăciun - recenzent)
