Satira a reprezentat, încă din antichitate, o formă literară des întâlnită în creațiile literare. Datorită caracteristicilor sale stilistice, autorii operelor în care acest stil a fost inclus, au putut aborda teme referitoare la ironizarea fie a unor comportamente individuale, fie a slăbiciunilor unei anumite societăți.
"Viața satului" tratează, în cele două părți ale sale ("Ograda cu gâște)" și "Ionică și Mărioara"), aspecte referitoare la lacunele societății contemporane autohtone, dar cuprinde și elemente ce evidențiază dragostea, sub toate formele acesteia.
Protagoniștii dețin însușiri bine definite, putând fi cu ușurință înlocuiți de personaje din existența colectivă.
Poeziile, pe lângă doza ironică aferentă, conțin elemente umoristice ce ajută la parcurgerea facilă a celor 45 de poezii gândite maiestuos de Silviu Bacuiani.
Se spune că din trăirile cele mai intense se nasc operele de artă așternute pe hârtie. Pierdută fiind printre slovele izvorâte din simțămintele lui Silviu Bacuiani, m-am identificat cu multe dintre situațiile redate, resimțind, parcă, emoțiile acestuia, dar și durerile sau năzuințele care îmbracă literele prezente între file.
Maniera de exprimare a poetului reflectă o sensibilitate aparte, ce pătrunde în conștiința oricui îi descoperă scrierile, cuvintele pe care și le-a smuls din suflet devenind adevărate ode închinate vieții.
