Silviu Bacuiani zugrăvește lumea satului în perioada colectivizării forțate, o mișcare violentă, un proces traumatizant, care a dus, într-un mod agresiv și nemilos, la distrugerea țăranului român. Cei care se opuneau erau supuși la chinuri fizice violente, aruncați în temnițe ori chiar uciși.
Un roman zguduitor, în al cărui univers, odată intrat, te va îmbrățișa un profund sentiment de compasiune, căci însuși cuvântul plânge de durere.
O succesiune de amintiri despre un om extrem de diferit. O serie de trăiri menite să îți topească inima de nostalgie sau să îți hrănească curiozitatea despre datinile și viața simplă de la țară, atât de simplă însă atât de frumoasă. Limbajul și personajele dau o atmosferă autentică acestei cărți și nu de puține ori m-am trezit la mine la țară, alături de oameni extrem de dragi mie. Ghiță, personajul cheie al cărții, este inspirat din amintirea autorului, din viața, faptele și vorbele bunicului său, un bărbat muncitor, ce și-a purtat luptele vieții cu capul sus, ai cărui nevastă și copii erau sfinte pentru o viață lungă și fericită, un bărbat în permanență cu vorbele la el și de o înțelepciune ieșită din comun. El trăiește prin această carte biografică, prin vorbele lui Silviu, vorbe ce au reusit să îl plaseze pe Ghiță foarte aproape de inima cititorului, de inima mea.
