Tilul este un oximoron, pentru că cele două cuvinte, cele două substantive, se opun ca semnificații. „Sufletul” este un simbol al plenitudinii, în timp ce „buzunarul” este un săculeț, în care ținem adesea lucruri mici, de valoate redusă.
În volumul de față, observăm mai întâi o iubire incurabilă, poetul se topește de dor, suferă, de aceea de multe ori l-am numit un „poet al iubirii”.
Iubirea și natura sunt principalele teme pe care le întâlnim în acest volum.
Toamna este personificată, între eul liric și toamnă s-a înfiripat o poveste frumoasă, toamna este umanizată, caldă și primitoare, lăcrimează, oferă sfaturi, vorbește despre iubire și tristețe, iar toate acestea nu oricum, ci ținându-l strâns de mână, semn al prieteniei și al loialității.
Silviu B. cântă iubirea, dorința, singurătatea, durerea, dorul și natura, lirica bacuiană atrăgând prin profunzimea sentimentelor, versurile venind de undeva din adâncul sufletului, căci doar el știe să-și aștearnă „tăcut, în scris,/ Tot ceea ce îl doare sau ce simte,/ Pe al dorului etern manuscris”.
„Cu sufletul în buzunar”, un volum sensibil și vrednic de admirat, izvorăște din sublim și este o lungă confesiune a unui om care tânjește după iubire.
Maxim Monica Nicoleta –
Mi-a făcut mare plăcere să citesc aceste poezii. Cartea inspiră sensibilitate, emotii și zbucium sufletesc; iubire și gingășie .Este lectura perfectă, atunci când ai nevoie să visezi cu ochii deschisi si iti aduce o stare de bine . Silviu ; Multumesc pentru aceasta ocazie .