Lumea Nevăzută – Daria

1 recenzie pentru Lumea Nevăzută – Daria

1. 

   Evaluat la 5 din 5

   Gheorghe Loredana – 14 septembrie 2023

   Lumea nevăzută; Daria
   Volumul unu 
   Romelia Lungu

   Mi-a plăcut mult această carte, pur și simplu este simpla, și totuși complicata,  modul în care scrie autoarea este atât de simplu și denivelat.
   Autoarea are o imaginație foarte bogata, o imaginație ce ne duce pe tărâmuri neînțelese și totuși des întâlnite.
   Daria este un personaj puternic, un personaj ce trece prin schimbări majore pe parcursul acestui volum(abia aștept volumul doi pentru a vedea toate schimbările), schimbările sunt atât sufletești, cât și fizice, schimbări ce o fac sa se piarda.
   Pentru Daria dragostea este ceva neînțeles, greu de prins în mâini și foarte periculoasă, iubirea mamei ei a format-o pe ea. O creatura a întunericului ce poate distruge totul.
   Sufletul îi este măcinat de întuneric și durerea pierderii umanității.
   Armin Este un hoț de inimi, cei drept încă sunt in dubii in ceea ce îl privește, nu știu ce să cred despre el. Tare sper sa fie genul personajului bun in carte.

   Autoarea are un talent aparte, talentul ăla ce te teleportează  pe lumea ascunsa a întunericului.
   O carte despre demoni și destine mărețe, destine ce pot distruge sau pot clădi viitorul.
   Sunt tare curioasa de decizia Dariei din următorul volum, căci da, aștept cu nerăbdare următorul volum!
   Romelia, mi-ai spus că abia aștept să afli părerea mea, cei drept îmi place mult stilul tau, îmi place mult de tot.
   Felicitări, detalii din carte nu pot lăsa că nu vreau sa dau spoilere, dar o sa las niste mici fragmente:

   *O vedeam pe Ilaria plutind deasupra corpului ei. Nu mai avea sânge pe față și pe mâini, dar îi curgeau lacrimi de sânge din ochi şi trăgea cu ambele mâini de limbă, pentru a o smulge. Părea că era prinsă între două dintre aleile pe care fusesem cu ceva timp în urmă. Cred că leșinasem în acel moment, pentru că mă trezisem câteva ore mai târziu la spital. Armin dormea pe scaunul din dreapta mea, cu o carte pe piept. Nu credeam că un bărbat atât de fioros şi aspru ar fi fost capabil să citească o carte.*

   *M-am întins pe pătură și am lăsat soarele să îmi dezmierde chipul cu razele care încercau să pătrundă printre crengile copacilor. Am închis ochii pentru câteva momente, pentru a mă relaxa. Apoi, am decis să scot una dintre cele trei cărți pe care le luasem cu mine. Îmi doream să mă las pierdută într-o altă lume, care cu siguranță ar fi fost mai bună decât a mea.*