Mika

În această carte o avem ca eroină pe Mika, o adolescentă care după decesul mamei sale ajunge în grija mătușii și viața ei și așa radical zguduită se schimbă atunci când îl vede pe el, proful de sport la noul liceu, fructul dorit și tentant care o face să vibreze a iubire abia descoperită. Însă soarta o încearcă în fel și chip, ba e totul poezie, ba o beznă lucie, iar Mika încearcă să facă față noilor trăiri prin scrierea versurilor, prin visarea sa către o iubire imposibilă. Tânăra nu realizeză că se adâncește în această iluzie a iubirii ca într-o obsesie ajungând chiar la confruntări, ca mai apoi să-și tempereze spiritul îndreptându-și atenția către băieți de vârsta sa, și totuși, alături de el se simte vie, alături de el poezia parcă se scrie singură în mintea ei, și parcă totul fără el e fad, mult prea șters. Însă crudul adevăr o supără până la epuizare, el îi este unchi, el are o iubită, el nu-i va fi aproape nicicând. Și cum o veste rea nu vine niciodată singură Mika află că a fost adoptată. Cruda noutate o face să fie extrem de bulversată și totodată mai hotărâtă să-și afle rădăcinile. Însă piedicile sunt la orice colț, iar provocările la care sunt supuși eroii demonstrează cât de neputincioși suntem noi în fața sorții. Până la urmă, toate vin la timpul potrivit. Nici mai devreme, nici mai târziu.