Vulturul (Vol. 2) – Planul Bizantin

„Vulturul este o scriere remarcabilă prin tonul inspirat, minuția reconstituirii, scenele de masă și prin înțelegerea tragismului unei existențe eroice fără șansă.”
Mihai Ungheanu

„Radu Theodoru face figură aparte printr-o obsesie tematică (epoca lui Mihai Viteazul) și prin predilecția pentru construcția monumentală.
Dacă primul volum al romanului Vulturul este dominat de zăngănitul armelor, de vălmășagul luptei de la Călugăreni, cel de-al doilea devine ecranul unei dispute lăuntrice, la fel de necruțătoare, între vis și realitate.
Timpul frenetic, sincopat, al acțiunii din volumul anterior, își mai domolește aici ritmul, ajungând timp al meditației, al așteptării, al manevrelor diplomatice.
Preluând realismul politic al lui Machiavelli, „principele” valah îl purifică, prin perceptele „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, de tenta lui cinică, umanizându-l, înnobilându-l. Căci, în portretul pe care i-l schițează autorul, Mihai Viteazul apare întotdeauna ca un ostaș, dublat de un filozof al istoriei.”
Nicolae Baltag