Vulturul (Vol. 4) – Il Valacho

Il Valacho este unul dintre cele mai bune, mai interesante și mai moderne romane istorice românești. Cu un Mihai aflat la antipodul simplificărilor de moment. Un Mihai complex, introspectat, cult, ipostaziat când ca om politic, când ca om de arme, când ca voevod, când ca om pur și simplu, ascultând de glasul rațiunii, dar și de glasul instinctelor, situat în context românesc, dar și european, dur, dar și de o sensibilitate insolită, senzual, dar capabil să trăiască și la altitudinea inefabilă a reflecțiilor.

„Personajul Mihai Viteazul l-a preocupat pe Radu Theodoru cu pasiune și consecvență, astfel încât de multe ori s-a identificat cu epoca descrisă și a trăit-o la modul unei translații temporale; Vulturul e o carte scrisă din interiorul epocii de un participant spiritual la marile victorii și înfrângeri ale eroului. Chiar dacă, ipotetic, Radu Theodoru își va condensa textul, urmărind o adâncire pe plan estetic, conflictual, a personajului, fără alterarea decorurilor, figura lui Mihai nu va apărea altfel: structural, voievodul a fost definit aici ca personalitate în istorie, ca personaj al unei epopei grandioase.”

Emil Manu

„Mihai Viteazul este, în viziunea lui Radu Theodoru, un însingurat într-o Europă sfâșiată de contradicții și de ambiții, demagogică sau ostilă fățiș demersurilor sale naționale; însingurat în lealitatea și vitejia sa, prin trădarea și bicisnicia altora; înstrăinat de trufia neghioabă a nemeșilor și de lăcomia marilor boieri; înstrăinat de țăranii legați de glie prin uneltirile acelorași boieri. Înstrăinat, mai ales, de sine, claustrat în visul și în lumea pe care el însuși și-a creat-o și din care nu mai poate evada.”

Nicolae Baltag