Argonautica

„Argonautica nu și-a propus să fie, așa cum greșit a putut și ar mai putea încă să pară la prima vedere, dinamita care demolează întreg edificiul numit science-fiction. Cel mult o parte a lui. Cea peste care oricum trebuia să vină un cutremur, s-o îngroape, ca să se zidească altceva deasupra.
Lipsurile unor scrieri, de fapt deficiențele de creștere ale genului însuși, așadar o vârstă a lui se viează în aceste imagini. Nimeni nu așteaptă fără îngrijorare apropierea bisturiului, dar vine o vreme când opera chirurgului este de preferat acumulărilor de rudimente și de excrescențe moarte. Dacă n-aș fi fost convins că o asemenea operație aplicată anticipației devenise la un moment dat necesară, îmi închipui că proiectul ARGONAUTICII nu s-ar fi născut.
Nu s-a întâmplat așa și din cauză că o dispoziție ludică nu-i este cu totul străină autorului, după cum nici cerdința că jocurile lui zâmbitoare dintre două sau mai multe poveri își vor găsi un partener potrivit în cititorul pentru care râsul nu e o rușine.”

Mircea Opriță