Dimineața, insomniile cântă blues

Un nonconformist, dar un nonconformist bine temperat, aşa îl consider a fi pe Florin Artene de când îl ştiu. Această tendinţă, acest fel de a fi, exprimă o anumită construcţie morală, un anume crez de viaţă, care nu aveau cum să nu se regăsească şi în scrisul lui. Poetul se simte, aşadar, un captiv şi un răzvrătit în această lume fără noimă, fără certitudini („neîmplinirea mamii ei de viaţă”)… poate doar cu excepţia certitudinii bluesului („dimineaţa, / insomniile cântă blues/ pe corzile dezacordate/ ale viselor mele/ indecente”)… şi, de aceea, fără valori durabile. Totul stă sub semnul unor răsturnări cărora el, poetul, nici măcar nu mai vrea să le găsească ordinea logică imanentă („mi-ar fi plăcut să fiu de stânga/ pentru că suferinţa lumii/ mă doare”). Dacă aş fi critic literar, l-aş caracteriza drept un poet al meditaţiei morale, dar nu sunt şi am să las cititorii să descopere universul intimităţii trăirilor sale intense exprimate în versuri.

Ionuţ Apostu

Este mai mult decât evident că dimineţile lui Florin Artene nu pot fi altfel decât bântuite de insomnii în game de blues. Nu m-ar fi surprins, însă, dacă ar fi fredonat rock. Sau jazz. Dar atât, nimic altceva, pentru că sonorităţile astea sunt cele care ne-au însoţit peste tot, când am iubit, când am plâns, când am fost fericiţi sau dezamăgiţi. Este un adevăr pe care, însă, doar Florin, cu sensibilitatea lui, îl poate spune atât de altfel, aşa cum o face în acest volum.

Călin Bostan

Sunt încântat să descopăr în versurile lui Florin Artene aceeaşi permanentă căutare ca şi în desenele mele. O necontenită nelinişte, sortită să nască irepetabile emoţii, gânduri, senzaţii.

Ștefan-Daniel Lăzărescu „Pește”

Ca să nu mai avem discuţii, declar pe proprie răspundere că îmi plac spiritul liber şi umorul bine dozat, sufletele frumoase, atitudinea firească, zâmbetul senin, dialogul sincer, polemicile cordiale, îmi plac oamenii care se simt bine în pielea lor, oftez după o ciorbă de burtă dreasă cu smântână grasă şi un strop de oţet, şi mă topesc de dorul unei horinci adevărate, doldora de mărgele, pufăi cu pasiune o ţigară de foi handmade, îmi place serenitatea pădurilor de foioase şi ador gălăgia prietenoasă a nopţilor din Vamă, îmi plac pastele înecate în sosuri albe, ciocolata amăruie, toamna târzie, bluesul electric şi muzica rock, citesc pe nerăsuflate memorialistică si literatură science fiction, preţuiesc caracterele integre şi corectitudinea, îmi plac femeile inteligente şi zâmbitoare, admir lipsa de inhibiţii, altruismul dezinteresat, consecvenţa argumentată, şi mă înclin respectuos în faţa înţelepciunii. Habar n-am dacă toate astea mă fac mai bun sau mai nesuferit, da’ zău că nu-mi pasă.

Florin Artene