Măsurători, cauze și tratamente complementare pentru 100 de boli și tulburări importante. Practică terapeutică de peste 30 de ani în tratarea acestora a dr. Ovidiu-Dragoș Argeșanu, împărtășită acum în acest ghid extins pe 480 de pagini.
Aforismele toltece sunt relativ scurte, dar foarte concise rezumate de
adevăruri înlăuntrul altui adevăr – fiecare aforism fiind ca o ceapă cu
un număr infinit de straturi – fiecare strat conținând o expresie mai
adâncă și, prin urmare, mai profundă a adevărurilor conținute în el. În
consecință, aforismele toltece încapsulează literalmente vaste cantități
de cunoaștere toltecă care au fost distilate și condensate în formate
mărunte, unele conținând doar o mână de cuvinte.
Satira a reprezentat, încă din antichitate, o formă literară des întâlnită în creațiile literare. Datorită caracteristicilor sale stilistice, autorii operelor în care acest stil a fost inclus, au putut aborda teme referitoare la ironizarea fie a unor comportamente individuale, fie a slăbiciunilor unei anumite societăți.
"Viața satului" tratează, în cele două părți ale sale ("Ograda cu gâște)" și "Ionică și Mărioara"), aspecte referitoare la lacunele societății contemporane autohtone, dar cuprinde și elemente ce evidențiază dragostea, sub toate formele acesteia.
Protagoniștii dețin însușiri bine definite, putând fi cu ușurință înlocuiți de personaje din existența colectivă.
Poeziile, pe lângă doza ironică aferentă, conțin elemente umoristice ce ajută la parcurgerea facilă a celor 45 de poezii gândite maiestuos de Silviu Bacuiani.
Povestirile din Cetatea Morgana... sunt realiste, fantastice, horror, distopice, science-fiction și iar realiste. Și toate la un loc. O serie Twilight pe hârtie, cu toate ingredientele și condimentele. Pentru că, odată scufundat în lumea lor, mintea creează instantaneu atmosfera în cele mai mici detalii, conturează personajele, trăiește momentele. Atât de bune sunt... Marian Truță le creionează și conduce magistral!
Se spune că din trăirile cele mai intense se nasc operele de artă așternute pe hârtie. Pierdută fiind printre slovele izvorâte din simțămintele lui Silviu Bacuiani, m-am identificat cu multe dintre situațiile redate, resimțind, parcă, emoțiile acestuia, dar și durerile sau năzuințele care îmbracă literele prezente între file.
Maniera de exprimare a poetului reflectă o sensibilitate aparte, ce pătrunde în conștiința oricui îi descoperă scrierile, cuvintele pe care și le-a smuls din suflet devenind adevărate ode închinate vieții.
Avem în față o prezentare erudită și în același timp accesibilă, prezentare care merită să atragă atenția unui public intelectual fără a fi specializat în istoria artelor. (Victor Velculescu)
Senzualitatea este laitmotivul acestui volum, poeziile devenind adevărate ode închinate pasiunii mistuitoare ce există între cei îndrăgostiți. Intimitatea trupească este atât de boem redată, încât rimele creează impresia că s-au înlănțuit în dansul dorinței, versurile fiind dedicate atât descoperirii femeii mult visate, cât și iubirii invocatoare.
Volumul “Zeița pasiunii” poate fi cu succes terapie de cuplu. Un exemplu de sensibilitate, romantism și tandrețe pentru bărbați și, bineînțeles, de conștientizare, pentru femei. Sunt expuse in versuri trăiri și cuvinte pe care fiecare femeie merită să le audă și să le simtă.
Te-ai întrebat vreodată dacă cuvintele pot face dragoste? Ei bine, într-un mod ciudat, dar frumos, în poeziile din acest volum, acestea chiar o fac!
Silviu B. cântă iubirea, dorința, singurătatea, durerea, dorul și natura, lirica bacuiană atrăgând prin profunzimea sentimentelor, versurile venind de undeva din adâncul sufletului, căci doar el știe să-și aștearnă „tăcut, în scris,/ Tot ceea ce îl doare sau ce simte,/ Pe al dorului etern manuscris”.
„Cu sufletul în buzunar”, un volum sensibil și vrednic de admirat, izvorăște din sublim și este o lungă confesiune a unui om care tânjește după iubire.
Încerc să fac din poezia mea un mod de acțiune socială, folosind în versuri, laolaltă, simplitatea cu profunzimea limbajului, pentru atingerea scopului meu, și anume transmiterea ușoară a mesajului către cititor.
Ceea ce se spune aici nu generează o necesitate, ci o conștientă;
nu generează un model de urmat, ci o acțiune individuală a lui a fi.
Acesta este leit-motivul lucrării de față, de care să vă amintiți și
atunci când nu înțelegeți (nefiind o necesitate), și atunci când
înțelegeți (că nu este un model de urmat), și când acceptați ori
refuzați.
Omul care s-a jucat cu lumea este aventura unui personaj împreună cu care rătăcim, totuși alert, printr-un labirint al întrebărilor despre sine, despre lume și tot ce poate fi ea. Este o culme a poveștilor, una care ne ține cu sufletul la gură, dar vorbește despre fiecare dintre noi. Citiți-o și redescoperiți-vă!
