Îmi aduc aminte de acea materie detestată, plină de calcule, formule și teorii complicate, de care-mi era lehamite. M-am gândit cum putem să facem în așa fel încât să învățăm un alt fel de chimie, care să nu fie tocită, să nu fie învățată mecanic, ci să ne fie drag de ea, și să fie o chimie simplă, pe înțeles, fără elemente de care nu am nea-părată nevoie, ci care conține doar acele elemente esențiale, practice.
O astfel de chimie mi-ar place să studiez, pentru a înțelege cum a creat Dumnezeu lumea naturală. Chimia e totul! Ea se afă în arta de a găti, se află în corpul nostru, în aerul pe care-l respirăm, în sol, în apă, în tot ce ne înconjoară! Chimia poate fi și altfel: simplă, practică și interesantă. Doar așa mi-ar capta atenția. Slavă lui Dumnezeu.
Mi-am dorit mult să pot cuprinde într-o carte, elemente de fizică simplificată, ușor de înțeles, care să fie și interesan-te. Mi-am dorit să includă numai acele lucruri strict necesare, utile și care nu ne vor supraîncărca inutil creierul cu teorii și probleme care de regulă nu vor folosi nimănui în viață. Nu mi-a plăcut niciodată fizica. Era o limbă străină și seacă pen-tru mine. Toate acele calcule, formule și cuvinte neinteresante, complicate și inutile, mă făceau să resping chiar și numai cuvântul „fizică.” Însă mi-am dat seama că fizica poate fi și interesantă. De fapt, nu premiile, competiția sau forțarea ar trebui să determinte copilul să învețe, ci bucuria de a cunoaște lumea pe care a creat-o Dumnezeu și cum poate folosi noțiunile de fizică spre a-L cunoaște mai bine și spre a le pune în aplicare în viața zilnică.
